PUSTI'I, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. - Din pustiu.
Sursă : DEX'98 (25565)  - RACAI

PUSTI'I vb. v. distruge.
Sursă : Sinonime (204572)  - siveco

PUSTI'I vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.
Sursă : Sinonime (204573)  - siveco

pusti'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pusti'esc, imperf. 3 sg. pusti'a; conj. prez. 3 sg. si pl. pusti'ască
Sursă : DOR (275814)  - siveco

A PUSTI//'I ~'esc tranz. (case, localităţi, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu
Sursă : NODEX (350127)  - siveco

A SE PUSTI//'I mă ~'esc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu
Sursă : NODEX (350128)  - siveco